In my secret life

In acest articol nu o sa va povestesc despre mine (asa cum spune titlul), ci despre unul dintre cele mai frumoase evenimente la care am luat parte anul acesta.
Dupa un telefon norocos, m-am ales cu o invitatie la concertul Leonard Cohen.

Auzisem despre el, stiam 2 dintre melodiile lui cele mai cunoscute dar in rest, mai nimic. Si, ca tot romanul, am gandit: "Daca e gratis, de ce nu?". Ei bine, nu am regretat.

Concertul a avut loc pe Stadionul Tineretului din Bucuresti si locurile au fost aproape in intregime ocupate. Pe o scena foarte mare, acompaniat de o sonorizare impecabila, Leonard Cohen alaturi de instrumentisti si backing-vocals au facut un show la care era ideal sa ai langa tine persoana pe care o iubesti.

Pe masura ce melodiile se scurgeau, imi dadeam seama ca pe unele le stiam iar pe altele imi parea foarte bine ca le auzeam pentru prima data. Momentul care m-a impresionat cel mai tare in acest concert, a fost prezentarea membrilor formatiei, aceasta facandu-se ca o poezie in care Leonard ii prezenta cu vocea sa inegalabila.

Va recomand cu incredere un search pe YouTube pentru a face cunostinta (cei care nu stiti) cu muzica lui iar aici aveti motivul pentru care am intitulat articolul asa.

Evadare ! (partea a doua)

In articolul precedent va povesteam despre prima saptamana din concediu.
Dupa ce m-am acomodat cu limba noastra, am decis sa fac si un tur de tara, in saptamana ramasa.

Cu scopul final al unei calatorii in interes de serviciu la Timisoara, am pornit spre prima destinatie: Manastirea Putna.
Din Targoviste am plecat 3 iar de la Putna am ramas doar doi deoarece un fost coleg urma sa petreaca o saptamana acolo.

Am fost fascinat de cat de frumos poate fi am luat micul dejun alaturi de un grup de aproximativ 60 de persoane la o masa imensa langa Manastire.
In continuare am plecat spre Piatra Neamt unde am fost trezit la realitate de o durere cumplita de masea, atenuata de niste antibiotice.

In orasul de la poalele Ceahlaului am avut parte de o companie extraordinara: grupul de prieteni de acolo. Timp de doua zile, am gasit noi zone interesante ale orasului precum si am urcat pe jos si am coborat cu telegondola de pe dealul de langa oras.

Cu parere de rau ca trebuie sa plecam, ne-am luat ramas bun si ne-am intors in Suceava, unde am luat o masa copioasa in stil moldovenesc ce cuprindea o ciorba Radauteana (dupa mine, cea mai buna ciorba) pe care o recomand oricui.

Ne-am plimbat un pic prin oras si am ajuns la Aeroport unde am fost imbarcati in cursa catre Cluj, unde am ajuns dupa 30 de minute de zbor.
Aici am fost primiti de un prieten pentru a putea face un dus (multumim!) si ne-am plimbat printr-un mall.
Ajunsi la gara, am avut parte din plin de serviciile CFR, avand o intarziere de 120 de minute la trenul ce ne ducea catre destinatia finala: Timisoara.

In Timisoara m-am despartit de colegul meu ce s-a plimbat prin oras cat timp am facut vizita de serviciu la Regia de Transport.
Pe seara, ne-am plimbat prin centrul universitar si am dormit neintorsi in trenul spre Bucuresti-Targoviste.

In cateva cuvinte: Moldova, Ardeal, Banat.
In alte cateva cuvinte: Avem o tara extraordinara!

Evadare ! (partea 1)

Acum 3 saptamani semnam o cerere de concediu. Asa a inceput una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut. Dupa ce am pus totul la punct am plecat. Directia? Viena.
Pe drum am avut parte de primul incident neplacut, respectiv camera mea foto a suferit un contact cu asfaltul, si a trebuit sa folosesc telefonul si camerele prietenilor pe tot parcursul excursiei. Dar, acum constat ca mai bine ca asta a fost singurul mare ghinion.
Trecand prin autostrada extrem de plictisitoare a Ungariei, am ajuns in Viena. Sunt convins ca de fiecare data cand o sa ma mai duc pe acolo, o sa fiu la fel de placut surprins de tot ce se intampla. Aici am reusit sa incerc prima data senzatia dintr-un cart, in parcul Prater, la recomandarea unui prieten. A fost extraordinar, pacat ca nu m-am descurcat eu bine din prima, experimentand si contactul direct cu parapetii de protectie.

Cele 3 zile planificate aici au trecut foarte repede si in a patra zi ne-am urcat in masina spre Stuttgart. Aici, un pasionat al culorii verde ca si mine ar simti o atmosfera in care si-ar dori sa traiasca tot timpul. Totul era verde. Orasul, fara blocuri enervant de mari, fara o zona industriala ce acapareaza toata aglomeratia urbana, ce mai... un loc superb. Daca in zonele periferice puteai sa crezi ca esti intr-un sat, zona centrala era plina de elemente ale lumii moderne, magazine, restaurante, alei pline de oameni dar exact asa cum ar trebui sa fie.
Timpul petrecut aici a trecut mult mai repede decat in Austria, in ultima seara avand parte de o masa cu adevarat traditionala si de o bere pe masura.

In ultima zi urma sa aibe loc separarea, si asa s-a si intamplat. Eu m-am urcat in tren spre urmatoarea destinatie: Heidelberg. In acest oras medieval am avut placerea de a ma intalni cu o buna prietena, am vizitat Campusul Universitar precum si toate atractiile turistice. Zona centrala avea un aer de Sibiu, dar era departe de orice termen de comparatie exacta.

Spre seara am avut parte de adevarata distractie: Vin si muzica buna intr-un club PE BUNE. Adica? Fara fum de tigara, oameni care si morti de beti isi cereau scuze daca se loveau de tine, fara scandaluri, foarte tare!

Pentru a putea sa faceti o comparatie, in Heidelberg m-am uitat de trei (da trei) ori la ceas: Odata la 10:00 cand am remarcat ca trenul ajunsese la timp, odata la 17:00 si dimineata la 02:30 cand alarma suna cu disperare.

Daca acceptam ca si corect proverbul "Timpul trece repede cand te distrezi", va las pe voi sa faceti analogia.
Revenind la alarma mea... mai bine nu reveneam pentru ca imi aduc aminte de cat de rau mi-a parut ca trebuia sa plec, dar cu un bilet "non-refundable" era singura varianta viabila. Dupa ce am strabatut orasul pe jos (nu era atat de mic)si cum nu aveam bagajul cu mine unde trebuie, a trebuit sa alergam ceva. Intr-un final fericit am fost condus la gara de o adevarata gazda (mii de multumiri) si la ora 04.28 am avut parte de primul meu contact cu un tren ICE.

Amuzant mi s-a parut faptul ca mai aparea din cand in cand pe ecrane "Current speed: 200km/h", dupa ce am petrecut doua ore si in Frankfurt am ajuns la destinatia finala din Germania: Aeroportul Koln/Bonn.
De aici am ajuns la Bucuresti, unde am avut ceva probleme in a ma acomoda cu limba romana iar pe drumul spre Targoviste am dormit extraordinar de bine.

Feel the music

M-am hotarat sa reiau discutia despre muzica si sentimente.
Ultima perioada a fost una in care mai nimic nu a mers asa cum ar fi fost bine, stiti voi senzatia atunci cand sunteti prost intelesi, cand parca totul se intampla impotriva voastra.

Ei bine... ideea este ca a fost foarte interesasnt ca eram odata pe strada, ascultand radio si parca simteam ca ma urmarea o melodie. Nu intelegeam eu foarte bine versurile dar am aflat cum se numeste si m-am hotarat sa o analizez mai amanuntit. E bine... am aflat ca versurile se potriveau exact situatiei descrise de mine mai sus.

Dupa un timp, mi-a mai fost recomandata o alta melodie foarte interesanta, care in schimb a avut un alt impact asupra mea: Venea cu un fel de rezolvare a problemelor, mesajul ei principal(asa cum l-am vazut eu) este cel in care problemele trec in timp asa cum anotimpurile se schimba.

Nu am sa va descriu mai multe legate de aceste melodii ci va voi pune 2 link-uri catre ele (in ordinea cronologica in care vi le-am descris mai sus) pentru a le asculta mai bine (asta daca doriti), cu rugamintea de a citi versurile cu mare atentie (la prima melodie le aveti pe ecran iar la a doua sunt in descriere).

Prima melodie - Click Here

A doua melodie - Click Here

Deci, dragii mei, Auditie placuta!

La munca! Sau...mai bine...Lasa!

Tare amuzant si in acelasi timp interesant este faptul ca mare parte din noi avem vacanta si inainte si dupa vacanta propriu-zisa. Motivele cel mai des intalnite sunt de forma Mai sunt x zile pana la vacanta si Au trecut y zile de la vacanta.

Un exemplu elocvent este Pastele, ce tocmai a trecut. Imi aduc aminte cum in saptamana de dinainte toata lumea nu avea chef de munca (si nici nu prea munceau) pentru ca... Vine Pastele! si acum inca aud ca Poate nu ne-am trezit bine dupa Paste, Nu am facut ore la liceu pentru ca... a fost Pastele precum si Deja la Serviciu? Pai nu a fost Pastele?

Cu aceste mici observatii nu am vrut sa pun in evidenta un alt fapt ce ne caracterizeaza, dar nu va pregatiti sa va treziti prea repede pentru ca... Vine 1 Mai ;)

Easter

Primesc destul de des reclamatii referitoare la lipsa continuitatii articolelor pe blog. Credeti-ma ca as vrea sa scriu cate ceva in fiecare zi dar abia gasesc timp pentru verificarea mailului ca ma si ia somnul.

Schimband subiectul remarcam ca ne aflam aproape de sfarsitul Postului Pastelui, pe care unii l-au tinut (mai mult sau mai putin). Drept urmare urmeaza o perioada frumoasa, plina de mancare, iepurasi, cadouri, week-end prelungit, vacanta, slujba de Inviere, plimbari cu prietenii, etc.

Sunt convins ca cel putin unul dintre elementele enumerate mai devreme se regaseste si in planurile voastre viitoare si nu imi ramane decat sa va doresc sa va distrati cat de mult puteti, sa profitati din plin de fiecare moment si, evident, cea mai importanta urare: Pofta buna!