Ma gandeam sa cuprind cateva idei esentiale intr-un singur articol. Stiu ca titlul este un pic cam ambiguu dar il vom dezvolta.
Voi porni de la un citat apartinand lui Victor Hugo care remarca faptul ca "speranta este cea mai mare dintre fortele umane". Trecand peste ideea de forta umana care nu mi se pare un termen potrivit, voi analiza ideea centrala a acestuia.
Speranta poate fi privita ca un ajutor in rezolvarea unor probleme, sperand in rezolvare, capatam acea energie pozitiva necesara pentru a realiza actiunile in vederea solutionarii problemei.
Pe de alta parte, speranta poate dauna deoarece exista oameni ce se hranesc sperand ceea ce ii face sa nu se mai concentreaze la realitate si este posibil sa inrautateasca situatia deoarece sunt si probleme ce nu se rezolva de la sine.
******
De astazi pot pune semnul egal intre inspiratie si revelatie. Nu imi vine sa cred ca, aflandu-ma intr-un magazin, printre cartuse de cerneala, mi-a venit in minte sa scriu acest articol.
Prin urmare, inspiratia poate lovi in orice mediu si cand ne asteptam mai putin. E pacat ca ideile ce ne vin in minte in acele momente sa se piarda datorita uitarii, recomandarea mea fiind cea de a recurge la toate mijloacele necesare pentru a vi le aduce aminte cand aveti nevoie.
Se face o diferenta clara intre inspiratie si motivatie. Una este sa ai inspiratia, respectiv ideea, de a realiza ceva dar pentru a avea motivatia si tot ce este necesar pentru a merge mai departe, este nevoie de ceva mai mult decat o lovitura de inspiratie.
Ca si ultim amanunt, consider ca atunci cand in procesul de inspiratie este implicata si o muza motivatia este asigurata, iar daca ideea nu este pusa in aplicare atunci inspiratia a lovit pe cine nu trebuie.
******
De asemenea, in complexitatea conceptului de speranta, trebuie luata in calcul si situatia cand doi oameni spera la ceva unul de la altul dar nimeni nu spune nimic. Din pacate, de obicei, se intampla ca aceste sperante (asteptari) sa fie marturisite prea tarziu.
In continuare, Victor Hugo mai spunea ca lipsa de speranta nu a existat niciodata, lucru perfect adevarat, avand in vedere ca speranta este atat de complexa si relativa, aceasta existand, intr-un fel sau altul, in fiecare.
Voi porni de la un citat apartinand lui Victor Hugo care remarca faptul ca "speranta este cea mai mare dintre fortele umane". Trecand peste ideea de forta umana care nu mi se pare un termen potrivit, voi analiza ideea centrala a acestuia.
Speranta poate fi privita ca un ajutor in rezolvarea unor probleme, sperand in rezolvare, capatam acea energie pozitiva necesara pentru a realiza actiunile in vederea solutionarii problemei.
Pe de alta parte, speranta poate dauna deoarece exista oameni ce se hranesc sperand ceea ce ii face sa nu se mai concentreaze la realitate si este posibil sa inrautateasca situatia deoarece sunt si probleme ce nu se rezolva de la sine.
******
De astazi pot pune semnul egal intre inspiratie si revelatie. Nu imi vine sa cred ca, aflandu-ma intr-un magazin, printre cartuse de cerneala, mi-a venit in minte sa scriu acest articol.
Prin urmare, inspiratia poate lovi in orice mediu si cand ne asteptam mai putin. E pacat ca ideile ce ne vin in minte in acele momente sa se piarda datorita uitarii, recomandarea mea fiind cea de a recurge la toate mijloacele necesare pentru a vi le aduce aminte cand aveti nevoie.
Se face o diferenta clara intre inspiratie si motivatie. Una este sa ai inspiratia, respectiv ideea, de a realiza ceva dar pentru a avea motivatia si tot ce este necesar pentru a merge mai departe, este nevoie de ceva mai mult decat o lovitura de inspiratie.
Ca si ultim amanunt, consider ca atunci cand in procesul de inspiratie este implicata si o muza motivatia este asigurata, iar daca ideea nu este pusa in aplicare atunci inspiratia a lovit pe cine nu trebuie.
******
De asemenea, in complexitatea conceptului de speranta, trebuie luata in calcul si situatia cand doi oameni spera la ceva unul de la altul dar nimeni nu spune nimic. Din pacate, de obicei, se intampla ca aceste sperante (asteptari) sa fie marturisite prea tarziu.
In continuare, Victor Hugo mai spunea ca lipsa de speranta nu a existat niciodata, lucru perfect adevarat, avand in vedere ca speranta este atat de complexa si relativa, aceasta existand, intr-un fel sau altul, in fiecare.
