Ma gandeam sa cuprind cateva idei esentiale intr-un singur articol. Stiu ca titlul este un pic cam ambiguu dar il vom dezvolta.
Voi porni de la un citat apartinand lui Victor Hugo care remarca faptul ca "speranta este cea mai mare dintre fortele umane". Trecand peste ideea de forta umana care nu mi se pare un termen potrivit, voi analiza ideea centrala a acestuia.
Speranta poate fi privita ca un ajutor in rezolvarea unor probleme, sperand in rezolvare, capatam acea energie pozitiva necesara pentru a realiza actiunile in vederea solutionarii problemei.
Pe de alta parte, speranta poate dauna deoarece exista oameni ce se hranesc sperand ceea ce ii face sa nu se mai concentreaze la realitate si este posibil sa inrautateasca situatia deoarece sunt si probleme ce nu se rezolva de la sine.
******
De astazi pot pune semnul egal intre inspiratie si revelatie. Nu imi vine sa cred ca, aflandu-ma intr-un magazin, printre cartuse de cerneala, mi-a venit in minte sa scriu acest articol.
Prin urmare, inspiratia poate lovi in orice mediu si cand ne asteptam mai putin. E pacat ca ideile ce ne vin in minte in acele momente sa se piarda datorita uitarii, recomandarea mea fiind cea de a recurge la toate mijloacele necesare pentru a vi le aduce aminte cand aveti nevoie.
Se face o diferenta clara intre inspiratie si motivatie. Una este sa ai inspiratia, respectiv ideea, de a realiza ceva dar pentru a avea motivatia si tot ce este necesar pentru a merge mai departe, este nevoie de ceva mai mult decat o lovitura de inspiratie.
Ca si ultim amanunt, consider ca atunci cand in procesul de inspiratie este implicata si o muza motivatia este asigurata, iar daca ideea nu este pusa in aplicare atunci inspiratia a lovit pe cine nu trebuie.
******
De asemenea, in complexitatea conceptului de speranta, trebuie luata in calcul si situatia cand doi oameni spera la ceva unul de la altul dar nimeni nu spune nimic. Din pacate, de obicei, se intampla ca aceste sperante (asteptari) sa fie marturisite prea tarziu.
In continuare, Victor Hugo mai spunea ca lipsa de speranta nu a existat niciodata, lucru perfect adevarat, avand in vedere ca speranta este atat de complexa si relativa, aceasta existand, intr-un fel sau altul, in fiecare.
Voi porni de la un citat apartinand lui Victor Hugo care remarca faptul ca "speranta este cea mai mare dintre fortele umane". Trecand peste ideea de forta umana care nu mi se pare un termen potrivit, voi analiza ideea centrala a acestuia.
Speranta poate fi privita ca un ajutor in rezolvarea unor probleme, sperand in rezolvare, capatam acea energie pozitiva necesara pentru a realiza actiunile in vederea solutionarii problemei.
Pe de alta parte, speranta poate dauna deoarece exista oameni ce se hranesc sperand ceea ce ii face sa nu se mai concentreaze la realitate si este posibil sa inrautateasca situatia deoarece sunt si probleme ce nu se rezolva de la sine.
******
De astazi pot pune semnul egal intre inspiratie si revelatie. Nu imi vine sa cred ca, aflandu-ma intr-un magazin, printre cartuse de cerneala, mi-a venit in minte sa scriu acest articol.
Prin urmare, inspiratia poate lovi in orice mediu si cand ne asteptam mai putin. E pacat ca ideile ce ne vin in minte in acele momente sa se piarda datorita uitarii, recomandarea mea fiind cea de a recurge la toate mijloacele necesare pentru a vi le aduce aminte cand aveti nevoie.
Se face o diferenta clara intre inspiratie si motivatie. Una este sa ai inspiratia, respectiv ideea, de a realiza ceva dar pentru a avea motivatia si tot ce este necesar pentru a merge mai departe, este nevoie de ceva mai mult decat o lovitura de inspiratie.
Ca si ultim amanunt, consider ca atunci cand in procesul de inspiratie este implicata si o muza motivatia este asigurata, iar daca ideea nu este pusa in aplicare atunci inspiratia a lovit pe cine nu trebuie.
******
De asemenea, in complexitatea conceptului de speranta, trebuie luata in calcul si situatia cand doi oameni spera la ceva unul de la altul dar nimeni nu spune nimic. Din pacate, de obicei, se intampla ca aceste sperante (asteptari) sa fie marturisite prea tarziu.
In continuare, Victor Hugo mai spunea ca lipsa de speranta nu a existat niciodata, lucru perfect adevarat, avand in vedere ca speranta este atat de complexa si relativa, aceasta existand, intr-un fel sau altul, in fiecare.
6 comentarii:
În analitica existenţială heideggeriană găsim o dublă imposibilitate de circumscriere
definitivă atât a sensului cât şi a fenomenului. Aceasta ia naştere ca încercare de ieşire din ampla
uitare a fiinţei pe care, din punctul de vedere al lui Heidegger, a dovedit-o întreaga istorie a filozofiei. Cele două feţe interdependente ale comerţului comprehensiunii cu propriile sale posibilităţi (sau proiecte) şi cu propriile anticipări, adică faţa sensului şi cea a fenomenalităţii, au
ambele un caracter esenţial nedefinitivabil. Sensul, delimitat între cele două limite ale sale, ca sens hermeneutic şi ca sens enunţiativ, între care se desfăşoară un constant du-te vino al explicitării, îşi
relevă propria fragilitate şi inconstanţă prin presupunerea unei marje de joc, ea înseşi ne-înţeleasă.
Similar, fenomenele heideggeriene, presupun deja un ecart important faţă de fenomenologia husserliană, printr-o primordialitate a ascunderii, acoperirii, sensului lor autentic (deci ontologic).
Interdependenţa dintre sens şi fenomen este reliefată prin o constantă interogare, pe de-o parte, a sensului autentic al fenomenelor (care se manifestă după cum vom vedea ca auto-manifestare şi ca
logos), iar, pe de altă parte, a fenomenului sensului, enunţului ş.a.m.d. Cu toate acestea trebuie să acceptăm această non-definitivabilitate (a sensului şi a fenomenului) ca fiind o transcendenţă „tare”? Nu ne spune chiar Husserl că transcendenţa oricărui obiect perspectivat este constituită (vezi construită) tocmai prin faptul perspectivării lui şi prin însumarea adumbririlor care-i dau sensul obiectual, deci fiinţa lui, pentru noi?
Vox Philosophiae
Sorin Marica
Nu vad totusi legatura cu textul lui Celestin :|
OK. Deja ma simt depasit...
SILVIA
Mai dar lucruri profunde gasesc eu aici. O singura nelamurire am... Muza este reprezentata de cartusele de cerneala?
Trebuie sa recunosc faptul ca am citit articolul in timp ce-mi leganam fetita, asa ca pot fi usor tampa cu intrebarea asta.
Vorbim...
Silvia, cartusele de cerneala reprezinta doar contextul total aleator in care am avut inspiratia de a scrie acest articol.
Muza este exact ceea ce iti trebuie pentru a fi pe deplin multumit in procesul de inspiratie.
Din cate stiu,citatul lui V. Hugo suna asa: "L'espérance serait la plus grande des forces humaines si le désespoir n'existait pas." Eu consider ca ai evidentiat exact ceea ce trebuia atunci cand te-ai gandit la acest citat...fara speranta o fiinta umana nu poate trai chiar daca aceasta este una desarta..de multe ori ni se intampla(cel putin mie:P) sa sper gandindu-ma la anumite lucruri desi stiu ca nu pot fi indeplinite,dar decat sa constientizez ca nu se vor indeplini prefer...sa sper in continuare:D..va dau un exemplu logic zic eu...se intampla ceva cu unul dintre parinti,iar doctorul va spune ca nu se mai poate face nimic..nu`i asa ca in adancul sufletului sperati ca se va face bine?..ei bine despre asta vorbeam...mai bine o speranta desarta deacat sa nu speri deloc..desi in acelasi timp ma gandesc ca si daca nu ar exista deznadejdea atunci toti am fi mult prea visatori si nu am mai fi capabili sa mai realizam anumite lucruri ce implica rationament..
Trimiteți un comentariu