O luna poate trece foarte repede

Titlul acestui articol este concluzia la care am ajuns dupa ce am vazut ca a trecut si a patra saptamana de cand am fost invitat intr-o caravana prin tara.

Timisoara, Cluj, Brasov si Iasi sau, altfel spus, Banat, Ardeal, Muntenia si Moldova au fost locatiile in care mi-am petrecut ultimele week-end-uri, niste orase minunate, reprezentative pentru tara noastra.

Avand in vedere scopul caravanei (promovarea produselor HP) am avut ocazia sa discut cu foarte multi oameni, un lucru tare interesant.

Orice vanzare pe care o faceam o vedeam ca o victorie personala si nu pentru ca as fi primit ceva material ci pentru ca am reusit sa ii comunic persoanei respective exact ce avea nevoie sa auda.

Acum nu imi ramane decat sa regret faptul ca s-a terminat, desi poate ca e mai bine asa pentru ca e buna si un pic de odihna, cu speranta ca experienta se va repeta curand.

Apasati Play! Anesteziati-va!

Aproape 4 luni s-au implinit de cand nu am mai folosit acest text box pentru a scrie si imi pare tare rau.

Am realizat ca muzica schimba starile sufletesti foarte repede, chiar daca nu rezolva problemele, cel putin amelioreaza starea pentru moment.

Dupa un telefon aproape trantit de pereti am apasat play si va pot spune ca este incredibil cat de bine functioneaza. Ce-i drept am si ales ce sa ascult... stiti voi ca si atunci cand nu administrezi un anume medicament de care are nevoie o persoana.

Acum imi este mila de vecini (glumesc, nu mi-a fost niciodata) drept urmare o sa ma grabesc sa ies din casa pentru a lua o gura de soare deoarece in curand o sa avem parte de ploi si vreme mai urata. Dar... vin sarbatorile de sfarsit de an, pentru mine singura perioada in care imi place sa ninga.

Oricum deviez de la subiectul de baza si ma voi intoarce la Winamp sa imi mai administrez inca o doza de anestezic.

Vorbe de duh sau Alegoria

Oamenilor le place foarte mult sa compare. De aici au aparaut figurile de stil, mai precis comparatiile (stiu ca mai sunt si altele dar asupra acestora voi insista).
Dar de ce comparatiile ajuta? Pentru ca ne fac sa vedem lucrurile obiectiv, lucru care ne poate descurca din anumite situatii.
Stau si analizez originea vorbelor de duh = proverbe = zicatori = etc... si ajung la concluzia ca cei care le-au inventat chiar s-au confruntat cu probleme serioase in repetate randuri.
Acum vorbim cu usurinta de capra vecinului, de pomul laudat sau de ulciorul ce nu merge de multe ori la apa.
Si cum si eu sunt om, si cum fiecare om are problemele lui, va las sa reflectati asupra unei vorbe de duh, conceptie proprie: Cioara din mana e mai vrabie decat vrabia de pe gard.

1:31

Vara se apropie, lucru care ma binedispune dar, mai ales, imi place faptul ca temperaturile incep sa atinga valori frumoase. Avand in vedere acest lucru, era de asteptat ca pe la 23:30 sa fiu prin oras trezit la realitate de o durere de masea, dupa ce mi-am adus aminte ca ar fi trebuit sa vizitez un stomatolog de ceva vreme, m-am gandit ce e de facut? Imi trebuia un medicament. Trec nepasator pe langa o farmacie si vad pe cineva inauntru. Nu mi-a venit sa cred. Ajung la usa, ma uit la femeia de acolo, o intreb sfios "Se poate?" la care ea se apropie si ma intreaba "Cu ce va putem ajuta?". Dupa ce am luat ce aveam nevoie am realizat, de fapt, cat de norocos am fost. De ce? Daca nu stiati, s-au ales 31 de farmacii din judet (corespunzatoare maximului numar de zile intr-o luna) pentru a face de garda o zi din 31. Si DOAR in data de 21 este deschisa toata noaptea singura farmacie pe langa care puteam sa trec atunci. Uimirea a fost atat de mare deoarece eu de obicei nu am noroc nici cand e vorba de o situatie 2 din 3 si cred ca sunt adevarate fazele de genul "Cineva/Ceva mi-a purtat noroc.".

Peisaj Urban - Later edit :)

Credeam ca este un caz singular dar m-am inselat. Am mai descoperit o filiala a acestei societati de prestigiu in comertul dambovitean al produselor de panificatie . Aceasta se afla in zona Pavcom, o zona la fel de intens circulata precum Gara. Se pare ca si-au amplasat foarte bine punctele de lucru.
Impresionat fiind de aceasta Societate Comerciala am reusit sa descopar faptul ca aceasta este inregistrata aici: http://www.listafirme.ro/catalog/j1441305_pasarica_com_srl.htm .

Peisaj Urban

Ne aflam in Targoviste, intr-unul dintre punctele cele mai importante ale orasului: Gara. Ca in orice astfel de loc gasim: un bar, un chiosc de ziare, un fast-food, etc. Insa unii dintre cei ce au reusit sa puna mana pe un spatiu in apropierea Garii Targoviste s-au gandit sa investeasca intr-o afacere de viitor: O Covrigarie.

Buun... sa zicem ca nu e nimic rau cu asta... dar numele ales pentru una dintre ele este cat se poate de interesant. Eu ma intreb: In primul rand: De ce? si in al doilea rand: Ce rost are sa iti faci publica inspiratia punand un afis imens cu numele afacerii tale?

P.S. Daca aveti impresia ca nu vedeti bine, puteti da click pe imagine pentru a o mari :)

The best mix of music

Cu ocazia renovarii camerei mele, am reusit sa o transform intr-un studio radio. Este vorba de Radio4u, care a luat nastere in Octombrie 2004.

Pe 16 Martie, m-am gandit sa fac o emisie radio inedita. Ce a avut special? Pe langa durata de 9 ore si jumatate, dedicatiile prin telefon sau messenger Radio4u si-a deschis portile pentru orice ascultator care dorea sa intre in direct sau pur si simplu sa ne faca o vizita. Am avut placerea de a primi 7 invitati care au ajuns in cursul orelor de emisie.

Ca orice lucru mai important, am avut si probleme: balbe la greu, nesincronizari, greseli tehnice, etc... Eu cred ca e normal. Suntem, intr-adevar, la inceput de drum.

Speram ca in curand sa avem disponibila o galerie foto pe site-ul radioului - http://www.24u2.com/ - unde o sa puteti vedea pozele realizate cu studioul si cu invitatii. Este un sentiment extraordinar atunci cand vezi ca oamenii vin, se simt bine, se duc acasa, iti spun ca le place muzica, dau o dedicatie...

Pe scurt: E foarte placut atunci cand faci oamenii sa se simta bine. Noi, echipa Radio4u, am ales sa o facem prin muzica. Voi?

Nimic nu se pierde. Totul se transforma.

Dupa ultimele intamplari, am primit urmatorul quote:

"Daca dragostea seamana cu o reactie chimica in care ambele persoane isi pun substantele sufletesti, dupa ce reactioneaza, cum te poti astepta sa le separi si sa le obtii in aceeasi cantitate intitiala?"

Acesta mi-a trezit din nou pasiunea pentru chimie si stateam si ma gandeam la faptul ca sunt 3 cazuri posibile. Variabilele de baza sunt substantele fiecaruia.

Primul caz este cel mai fericit si anume cel in care ambele substante reactioneaza, iar in vasul de reactie se gaseste alta substanta in cantitate egala cu suma celor doua initiale.

Se mai poate ca in urma reactiei, o parte dintre substante sa se transforme in gaze, si sa paraseasca vasul.

Iar cel mai rau caz, in opinia mea, este cel in care, in urma reactiei, rezulta si un produs solid care se depune pe fundul vasului si ramane acolo alaturi de celelalte substante, imobil.

Acum, daca stam sa ne gandim la relatiile intre oameni si la aceste 3 cazuri vom vedea ca se aseamana extrem de mult si ajungem la concluzia ca exista chimie in dragoste iar cel mai important lucru este ca "Nimic nu se pierde. Totul se transforma." , pacat ca nu putem controla transformarea pentru ca nu stim cu ce substante avem de a face.

Stiu exact unde mergem!

Ne aflam intr-un oras pe care nu il cunoastem si suntem alaturi de cineva care a mai fost de cateva ori. Vom auzi replici de genul "stiu eu o scurtatura" sau "stiu exact unde mergem" aproape de fiecare data cand il intrebam cum ajungem in punctul X. Trist este ca de cele mai multe ori traseul urmat este mult ocolit fata de cel real si ajungem la destinatie cu intarziere. Dar... noi nu avem de unde sa stim asta ca nu am mai fost niciodata pe acolo...

Si totusi daca vom ajunge sa cunoastem orasul respectiv mai bine o sa ne dam seama de faptul ca am fost dusi pe un drum gresit.

Acum probabil ma veti intreba de ce v-am povestit chestia asta. Am vrut sa dau inca un exemplu de situatie in care oamenii vor sa se simta mai buni ca altii. Si scenariul de mai sus se poate aplica in orice domeniu (putem, de exemplu, sa facem chestionare pentru permisul de conducere, si cineva care a trecut examenul sa aiba un "aer atotstiutor"). Acest "aer" nu il pot defini in vreun fel. Se simte si atat. Este una dintre chestiile care sunt fara definitie dar sper ca v-am facut sa va dati seama despre ce vorbesc.

2 sfaturi :

- Pentru cei care chiar vor sa ajute: Nu va lasati dusi de "valul cunoasterii" si incercati sa explicati totul cat mai simplu, pentru a evita aparitia "aerului" in atmosfera.

- Pentru cei ce au nevoie de ajutor: Aveti mare grija sa nu ajungeti la destinatie pe drumul ocolit aratat de indicatorul din poza. ;)

Night thinking

Atunci cand am facut blogul spuneam ca daca voi vrea sa spun ceva la ora 01:25 nu prea pot da un telefon... eh acum este aproape ora aceea si tocmai am vazut un status foarte interesant: "Daca vrei sa testezi caracterul unui om, da-i puterea si vezi cum o foloseste." si m-am gandit sa "aberez" un pic despre asta.

Este cat se poate de adevarat faptul ca un om isi arata adevarata fata atunci cand are "puterea". De exemplu: Ion (nu cel dintr-un articol precedent) are 30 de ani. Cei din jurul sau il considera un om foarte sociabil, care asculta problemele tuturor. Brusc, a primit o mostenire neasteptata, constand intr-o mare suma de bani. Aici sunt doua variante: Daca dupa acest eveniment el nu o sa isi uite prietenii si o sa se bucure alaturi de ei atunci caracterul sau este de invidiat. In caz contrar va las pe voi sa va puneti in locul unui prieten de-al lui si sa va ganditi ce parere v-ati face despre el daca la un moment dat s-ar purta total diferit.

Acest exemplu ciudat se refera doar la puterea data de bani. Acum vreau sa rastalmacesc un pic fraza. Expresia da-i puterea arata faptul ca tu ai deja puterea din moment ce poti sa o dai omului caruia vrei sa ii testezi caracterul, nu? Asta nu inseamna, oare, ca faptul ca ai dat puterea cuiva, inseamna ca ai folosit-o cumva, si ca asta spune ceva despre caracterul tau.

Si mergand mai departe cu interpretarea: Cine este cel care ti-a dat puterea astfel incat tu sa o poti da mai departe? Oare acel cineva a vrut sa iti testeze caracterul?

19

23.02.2008 - 19 ani. Toata viata am fost mai 'tanar' cu un an decat cei din jurul meu datorita faptului ca am inceput scoala mai devreme cu un an. Acum ma gandesc cu groaza la 23.02.2009 cand voi spune ca am 20 de ani. Nu o sa mai am o varsta care se termina cu "...zece". Evident, este doar o chestie psihologica.


Multumita unui foarte bun prieten de-al meu am reusit sa marchez ziua de 23 februarie si anul acesta intr-un mod inedit. Muzica si distractie la 30 de km de Targoviste. Ce poate fi mai frumos? Singurul regret este ca nu am putut sa ma bucur de prezenta unor persoane care dintr-un motiv sau altul nu au reusit sa ajunga.

Ideea centrala este ca ma simt bine dupa cele 2 zile petrecute acolo si sper sa vina o vreme cand nu o sa mai "primim telefoane de acasa"...dar... e o utopie, nu?

Omul si... omul.

Ion si Gheorghe, 2 buni amici se intalnesc la obisnuita bere de sambata-seara. Dupa 30 de minute de discutii normale Gheorghe remarca faptul ca nu primeste niciun pic de atentie de la interlocutorul sau.

- Ce-i cu tine? Ma lasi sa vb singur?

- Nu, am niste probleme in cap si nu pot sa mi le scot.

- Ce s-a intamplat? Daca imi spui poate reusesc sa te ajut...

- La firma unde lucrez am niste probleme ingrozitoare cu seful. De fiecare data are ceva sa imi reproseze. Sunt disperat. M-a amenintat ca ma concediaza si daca o sa faca asta o sa fiu terminat si pe langa asta si familia mea la fel.

- Imi pare rau. Nu stiu ce sa iti spun... dar mie nu mi s-a intamplat niciodata asta, stiu cum sa vorbesc cu sefii mei si totul este bine. Chiar sunt multumit de locul meu de munca.

Ion se intristeaza si mai tare....

In locul lui Ion ne aflam cu totii la un moment dat si raspunsuri de genul "mie nu mi s-a intamplat niciodata asta" sau "eu nu am astfel de probleme" ne dau o senzatie profunda de disconfort. Pe de alta parte, il intelegem si pe Gheorghe pentru ca prin ceea ce ii spune lui Ion se asigura pe el ca nu i se v-a intampla asa ceva. Mai mult decat atat, desi nu o sa recunoasca niciodata, acesta are un sentiment foarte bine ascuns de satisfactie deoarece mintea sa percepe ca este intr-un fel "deasupra lui Ion".

Asa ca, mare atentie la ceea ce spuneti atunci cand un om are o problema si are nevoie de un sfat de la voi.

Filmele sunt o chestie relativa.

Probabil acum credeti ca am o obsesie cu relativismul. Va dau dreptate. La indrumarea unui prieten am revazut filmul "If Only". Daca doriti sa stiti despre ce este vorba check http://www.imdb.com/. Ideea de baza este ca nu ma voi rezuma la subiectul sau ci la faptul ca am descoperit ca si vizionarea unui film poate fi un lucru relativ. Ma veti intreba: Cum??

Va aduc aminte ca am "revazut" acest film. Ideea de baza este ca l-am privit cu alti ochi. Am inteles cu totul altceva din el, l-am trait altfel. Acum aproximativ un an cand l-am vazut prima data ma gandeam "Ce frumos e realizat!", "Ce idei!", "Oare, cum m-as fi simtit daca as fi fost Ian?" (Ian = Unul dintre personajele principale). Acum mi-am raspuns la ultima intrebare.

Oricum... pentru a pastra obiectivitatea comentariului meu nu voi mai face remarci personale ci vreau sa subliniez faptul ca perceptia filmelor ESTE intr-adevar o chestie TOTAL relativa, fie ca este vorba de diferenta de varsta, diferenta de stare sufleteasca, diferenta de companie, etc.

Nu ma credeti? Uitati-va la un film dupa care peste 1 an repetati experienta! Sau, mai simplu, revedeti un film pe care nu l-ati mai vazut de mai mult timp!

Totul e relativ...

In mod normal ar trebui sa scriu aproximativ 10 pagini legate de acest titlu dar ma voi rezuma la a spune ca mi se pare cea mai adevarata si utila propozitie existenta. Despre adevarul ei as scrie cele 10 pagini de mai sus asa ca ma voi rezuma la utilitate. De cate ori nu vi s-a intamplat sa discutati cu o persoana si sa descoperiti ca voi vedeti un lucru total altfel fata de interlocutorul vostru? Asta inseamna ca unul dintre voi trebuie sa nu aiba dreptate? Nu cred. Diferenta consta in unghiul din care este privita problema. Modul din care unul vede rezolvarea acesteia poate sa fie negat in totalitate de celalalt si viceversa. Exista situatii in care amandoua modurile sunt cat se poate de adevarate dar pana cand cei ce discuta vor intelege asta.... sa va dau o tema de gandire: Ce reprezinta imaginea de mai sus? Pot pune pariu ca parerile voastre vor fi diferite. De ce? Vezi titlul.

Drumul asta-i plin de gropi!

3 februarie. Chef de plimbare. Telefonul intarzie sa sune.

Sa fie oare din cauza lipsei de acoperire? Primesc mesajul care imi spunea sa ma pregatesc si ajung in fata blocului. In timpul petrecut acolo invat noi sigle reprezentand marci de masini incercand sa gasesc modelul asteptat. Dupa ceva timp si dupa o portie de alergat cauzata de neintelegerea locului de intalnire reusesc sa ma asez confortabil pe locul din dreapta. Dupa ce mai "culegem" un fost coleg pe care nu il mai vazusem o lunga perioada pornim la drum...

Urmeaza o clipa de entuziasm care este spulberata de o tacere brusca si de intrebarea "Unde mergem?!", care reprezenta o adevarata dilema. Alegem ca destinatie orasul Ploiesti urmand a avea parte de drumul "extraordinar" ce ne ducea acolo.

Eu si colegul meu remarcam stilul de a conduce al proaspat-posesoarei de "cartonas roz" avand parte de o multime de claxoane si de vorbe dulci.

Parcurgem repede cei 52 de km si destinatia devine din nou o problema, dar de data aceasta se rezolva mult mai repede - McDonald's!

Dezavantajul acestui loc este ca timpul zboara altfel aici - trece mult mai repede. Nu terminasem bine ceea ce comandasem si am realizat ca eram in intarziere. Mai putin de 2 ore pentru a ajunge acasa. Ati spune ca este mult pentru 52 de km dar eu aveam in minte altceva.

Fiindu-mi permis sa "preiau conducerea" am decis sa aleg ca ruta de intoarcere Ploiesti - Bucuresti - Targoviste. Motivatia: Un drum mai bun. Lucru adevarat... doar ca distanta crestea cu ~ 80km.

In sfarsit ajungem acasa... fiecare se duce sa isi respecte promisiunile facute. Eu sunt multumit pentru ca am descoperit inca un mod placut de a-ti petrece o zi de week-end.

Mersul pe jos...

... este cel mai sanatos, ar spune unii.

Dar pe 5 Mai 2007 am facut ceea ce putem denumi generic o nebunie. 52 km in 10 ore.

Intr-adevar... alaturi de un bun amic am reusit performanta de a parcurge drumul Targoviste - Ploiesti in 10 ore... pe jos. Daca dupa trei sferturi am crezut ca o sa ne dam batuti, o benzinarie, mai precis toaleta acesteia, ne-a ajutat sa trecem peste micile probleme tehnice si sa mergem mai departe. Orele petrecute pe drum au fost ceva neobisnuit dar amandoi consideram ca a meritat efortul. Sfatul meu: Do not try this at home ;)

De ce blog?

Pentru ca sunt anumite lucruri care ar trebui povestite pe la 01:25 si posibilitatea de a da un telefon si de a le povesti la acea ora si de a nu primi toate urarile de bine din partea celui ce primeste apelul este foarte mica...