Intotdeauna m-am gandit care o sa fie primul articol scris din tren si se pare ca a venit momentul.Sunt pe drumul Cluj – Targoviste, pe undeva in apropiere de Teius si ma intorc de la una dintre cele mai frumoase experiente de peste an: TIFF.
12 zile in care m-am rupt de orice inseamna cotitidan si am intrat intr-o alta lume.
Faptul ca nu stiu exact ce sa scriu despre TIFF dovedeste cat de complex este acest “fenomen”.
TIFF-ul m-a invatat ce inseamna sa traiesti clipa, deoarece acum doi ani am decis sa plec cu 3 zile mai devreme pentru a ma intoarce acasa, iar anul trecut cand nu am putut sa mai merg am simtit ce inseamna sa regreti cu adevarat ceva.
Tot TIFF-ul mi-a dat ocazia sa vad ce inseamna sa-ti placa ceea ce faci, dovada fiind cei aproximativ 300 de voluntari care munceau de zor in fiecare zi.
Prin natura jobului meu acolo (sa ma asigur ca fiecare sala de proiectie are subtitrarile necesare), ziua incepea in jur de ora 10 si se termina aproape de miezul noptii datorita proiectiilor open-air. Cu pana la 13 locatii pe zi, niciodata nu stiam ce probleme pot aparea si trebuia sa fim tot timpul atenti.
Ca orice inceput si acesta a fost cel mai greu: acomodare, subtitrari multe de prelucrat, oameni de cunoscut etc.
Pe masura ce zilele treceau, programul se elibera si puteam sa mergem la filme sau sa ne mai linistim.
Cu toate acestea, unul din dezavantajele in a lucra pentru festival, este ca nu am apucat sa vad decat 2 filme in toate aceste zile, lucru destul de neplacut dat fiind faptul ca eram inconjurat de cinematografe si sali de proiectie.
Departamentul in care am lucrat a avut alocati cam 30 de voluntari ce aveau o sarcina destul de neobisnuita (pentru cei ce nu stiu) si anume sa apese „space” la fiecare replica a unui film pentru a fi proiectata subtitrarea.
Dat fiind respectul meu pentru aceasta munca, am incercat sa ne adunam cat mai multi in barul oficial TIFF pentru party. Evident ca prezenta nu a fost nici macar aproape de 30 dar cei care am fost, zic eu ca am reusit sa ne simtim foarte bine, mai ales cand „berea-i gratis”. O realizare tare nostima a fost turnuletul de 100 de pahare de bere pe care le-am numarat cu mandrie.
Ca veni vorba si de chestii nostime, pe langa nervi si alergat de colo-colo, am avut parte si de un cearceaf cu dantela folosit pe post de panza de proiectie la filmul „Dracula” si de premiul special „Space-ul de Aur” acordat pentru apasarea temeinica a acestei taste pe parcursul festivalului.
Dupa cea de-a treia zi cand party-ul s-a terminat pe lumina, iar eu am fost intr-o cursa cu timpul pentru a prinde trenul, nu imi ramane decat sa ma bucur de aceste amintiri frumoase si in mod special sa le multumesc tuturor colegilor mei din ultimele 12 zile pentru ca ei sunt actorii principali in filmul „TIFF 2010”.
