Dupa ultimele intamplari, am primit urmatorul quote:
"Daca dragostea seamana cu o reactie chimica in care ambele persoane isi pun substantele sufletesti, dupa ce reactioneaza, cum te poti astepta sa le separi si sa le obtii in aceeasi cantitate intitiala?"
Acesta mi-a trezit din nou pasiunea pentru chimie si stateam si ma gandeam la faptul ca sunt 3 cazuri posibile. Variabilele de baza sunt substantele fiecaruia.
Primul caz este cel mai fericit si anume cel in care ambele substante reactioneaza, iar in vasul de reactie se gaseste alta substanta in cantitate egala cu suma celor doua initiale.
Se mai poate ca in urma reactiei, o parte dintre substante sa se transforme in gaze, si sa paraseasca vasul.
Iar cel mai rau caz, in opinia mea, este cel in care, in urma reactiei, rezulta si un produs solid care se depune pe fundul vasului si ramane acolo alaturi de celelalte substante, imobil.
Acum, daca stam sa ne gandim la relatiile intre oameni si la aceste 3 cazuri vom vedea ca se aseamana extrem de mult si ajungem la concluzia ca exista chimie in dragoste iar cel mai important lucru este ca "Nimic nu se pierde. Totul se transforma." , pacat ca nu putem controla transformarea pentru ca nu stim cu ce substante avem de a face.
8 comentarii:
Daca as sta sa scriu aici tot ce am sa spun despre asta mi-as pierde degetele, tastatura si factura la curent. Asca ca o sa fiu scurt: dragostea nu are nimic de a face cu chimia. Ca sa fac cea mai mica analogie, daca pui substantele in acelasi vas, daca sunt alea bune, reactia va fi violenta, va da pe afara, va umple totul, nu vei mai deosebi substantele, nu te vor mai interesa substantele. Daca substantele nu sunt bune, nu te va mai interesa produsul finit, reactia nu va mai avea loc. Si, pentru cine are curiozitatea sa se intereseze, Einstein avea o parere foarte buna despre chestia asta...
mey..dar nu exista si un al patrulea caz?in which everything makes boom? 'Cause it happens in real life too, u know...
Exact asta spuneam si eu. Ca exista DOAR al patrulea caz. In care totul face boom...
Ar mai putea fi un caz... sau, eventual, o varianta a celui de-al 4lea, in care in paharul Berzelius in care are loc reactia sase gaseasca deja alta substanta, deja saturata. Caz in care... sunt prea multe posibilitati ca sa le enumar aici (de exemplu, poate sa nu se intample absolut nimic, poate sa bubuie etc.), dar nu e prea indicat sa se intample.
OK. Ultimul comment pe care il dau la acest post. Va rog eu. Chimia nu are nimic de a face. Singura apropiere o are reactia violenta. Faza cu substanta suprasaturata: daca iti poti imagina, substanta care era pana atunci dispare, se pierde, nu a fost niciodata, dar asta nu se poate intampla in chimie. Asta doar daca se pun substantele care trebuie. Si la asta trebuie sa fiti foarte atenti. Petru asta cititi cu atentie eticheta borcanului si aveti mare curaj, pentru ca va exploda, cu siguranta. Pictogramele sugestive de pe etichetele verzi (animaliere gen cai, rinoceri, girafe; masini de cateva marci restranse; nici flacarile nu vor aduce beneficii; capul de mort inseamna otrava) sunt strict interzise in amestec. Din ultima mea fraza interminabila pe care o adaug la acest post reiese CLAR ca dragostea nu are NIMIC NIMIC de-a face cu chimia. PUNCT.
Celestin, sincer sa fiu mi se pare ca dragostea are de-a face mult cu chimia dar legaturile care se fac si se desfac, ce ramane de decantat dupa, ce se evapora ce se solidifica, sau dupa viziunea explosiva lui Danny, devine plasma, e de ordinul infinitului. Vei reactioana cu agentul la care esti expus intr-o infinitate de moduri posibile, pentru ca de, firile umane sunt ceva mai numeroase si mai calatoare decat elementele tabelului periodic.
Dar din infinitatea de reactii posibile, when things go boom, atunci ce ramane cu adevarat valoros, e o amintire draga.
Dragostea este mai degraba alchimie, asa ca nu va mai certati!
Don Mike
Fiecare dintre noi vedem si comparam iubirea in mod divers,numai cine nu a iubit cu adevărat nu înțelege ��
Trimiteți un comentariu