Acum 3 saptamani semnam o cerere de concediu. Asa a inceput una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut. Dupa ce am pus totul la punct am plecat. Directia? Viena.Pe drum am avut parte de primul incident neplacut, respectiv camera mea foto a suferit un contact cu asfaltul, si a trebuit sa folosesc telefonul si camerele prietenilor pe tot parcursul excursiei. Dar, acum constat ca mai bine ca asta a fost singurul mare ghinion.
Trecand prin autostrada extrem de plictisitoare a Ungariei, am ajuns in Viena. Sunt convins ca de fiecare data cand o sa ma mai duc pe acolo, o sa fiu la fel de placut surprins de tot ce se intampla. Aici am reusit sa incerc prima data senzatia dintr-un cart, in parcul Prater, la recomandarea unui prieten. A fost extraordinar, pacat ca nu m-am descurcat eu bine din prima, experimentand si contactul direct cu parapetii de protectie.
Cele 3 zile planificate aici au trecut foarte repede si in a patra zi ne-am urcat in masina spre Stuttgart. Aici, un pasionat al culorii verde ca si mine ar simti o atmosfera in care si-ar dori sa traiasca tot timpul. Totul era verde. Orasul, fara blocuri enervant de mari, fara o zona industriala ce acapareaza toata aglomeratia urbana, ce mai... un loc superb. Daca in zonele periferice puteai sa crezi ca esti intr-un sat, zona centrala era plina de elemente ale lumii moderne, magazine, restaurante, alei pline de oameni dar exact asa cum ar trebui sa fie.
Timpul petrecut aici a trecut mult mai repede decat in Austria, in ultima seara avand parte de o masa cu adevarat traditionala si de o bere pe masura.
In ultima zi urma sa aibe loc separarea, si asa s-a si intamplat. Eu m-am urcat in tren spre urmatoarea destinatie: Heidelberg. In acest oras medieval am avut placerea de a ma intalni cu o buna prietena, am vizitat Campusul Universitar precum si toate atractiile turistice. Zona centrala avea un aer de Sibiu, dar era departe de orice termen de comparatie exacta.
Spre seara am avut parte de adevarata distractie: Vin si muzica buna intr-un club PE BUNE. Adica? Fara fum de tigara, oameni care si morti de beti isi cereau scuze daca se loveau de tine, fara scandaluri, foarte tare!
Pentru a putea sa faceti o comparatie, in Heidelberg m-am uitat de trei (da trei) ori la ceas: Odata la 10:00 cand am remarcat ca trenul ajunsese la timp, odata la 17:00 si dimineata la 02:30 cand alarma suna cu disperare.
Daca acceptam ca si corect proverbul "Timpul trece repede cand te distrezi", va las pe voi sa faceti analogia.
Revenind la alarma mea... mai bine nu reveneam pentru ca imi aduc aminte de cat de rau mi-a parut ca trebuia sa plec, dar cu un bilet "non-refundable" era singura varianta viabila. Dupa ce am strabatut orasul pe jos (nu era atat de mic)si cum nu aveam bagajul cu mine unde trebuie, a trebuit sa alergam ceva. Intr-un final fericit am fost condus la gara de o adevarata gazda (mii de multumiri) si la ora 04.28 am avut parte de primul meu contact cu un tren ICE.
Amuzant mi s-a parut faptul ca mai aparea din cand in cand pe ecrane "Current speed: 200km/h", dupa ce am petrecut doua ore si in Frankfurt am ajuns la destinatia finala din Germania: Aeroportul Koln/Bonn.
De aici am ajuns la Bucuresti, unde am avut ceva probleme in a ma acomoda cu limba romana iar pe drumul spre Targoviste am dormit extraordinar de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu