duminică, 22 februarie 2009

All the lost souls

Iata ca a ajuns si pe la noi prin tara si James Blunt, lucru care m-a bucurat deoarece de melodiile sale ma leaga un numar mare de amintiri. Acest lucru a constituit un motiv intemeiat pentru a ma prezenta la concert, randul 3 chiar :)

Buuun... cu biletele luate aflu cu 2 saptamani inainte ca locatia se muta de la Romaero la Sala Polivalenta si ca biletele raman valabile deci imi spun ca nu ar trebui sa existe nicio problema.

Ajunsi la Sala Polivalenta, intram si suntem informati de un agent de paza ca nu avem voie cu aparate foto (ma rog) si cu apa (?!) si ca ne roaga sa punem apa jos, langa el, langa alte cateva sticle. Ne conformam si mergem la scanarea biletelor unde, evident, pe ecranul dispozitivului ce le scana a aparut mesajul "COD INVALID". Suntem indrumati sa stam la alta coada (a doua) pentru a ni se preschimba biletele. Aici aproximativ 20 de persoane deja incepusera sa isi exprime nemultumirea privind timpul mare necesar acestei operatiuni. Cu intrebarea "Ce dureaza atata?" in minte decid sa trag cu ochiul peste geamul ghiseului respectiv unde nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca toti cei ce aveau aceasta problema erau cautati intr-un tabel (pe hartie), fara vreo sortare dupa nume, dupa care datele erau din nou introduse in calculator si tiparit alt bilet. Dupa ce am fost gasiti in tabel prin aceasta metoda ultramoderna de cautare, am reusit sa intram.

In holul principal am gasit, printre jurnalisti, diferite magazine care vindeau, evident si apa (cu un mic adaos). Trecand peste acest procedeu tipic romanesc am ajuns in sala iar concertul a inceput.

Fiecare cantec s-a auzit impecabil, avand in mod evident de a face cu adevarati profesionisti in domeniu. Iar luminile au creat o atmosfera foarte bine aleasa, specifica fiecarei melodii. A fost amenajata si o mica scena in spatele salii unde James a cantat 2 melodii, spre fericirea celor care au platit mult mai putin si au avut locuri in zona respectiva, iar la melodia de final, "1973", am fost "asaltati" de o ploaie de confetii.

Mi s-a parut extrem de amuzant faptul ca de fiecare data cand James spunea un cuvant romanesc "multumesc" sau chiar "multumesc mult" toata sala exploda cu urlete si tipete.

Este de prisos sa mai adaug faptul ca 40-50% din spectatori aveau aparate foto la ei pe care le-au folosit nestingheriti, fiindu-le permis chiar de organizatori sa se apropie de scena pentru a-l fotografia mai de aproape pe James, care incerca sa se strambe de fiecare data cat mai patrunzator.

Una peste alta, concertul a fost foarte reusit iar eu sunt bucuros ca am reusit sa il vad.

sâmbătă, 7 februarie 2009

1

M-am uitat in calendar si am remarcat cu surprindere ca a trecut un an si putin de cand am raspuns la intrebarea : De ce Blog? In acest articol.

A fost un an in care aceasta caseta alba in care introduc textul m-a ajutat,
mai des sau mai rar, sa-mi spun parerea referitor la diverse evenimente care mi-au atras atentia.


Sper ca de acum inainte sa am mai mult timp sa scriu cate ceva pe aici iar daca ceea ce scriu o sa va placa, chiar si putin, e perfect!

vineri, 2 ianuarie 2009

2009


Inca un an. In plus.


Deja este o rutina sa vedem cum trecem in alt an, sa facem urari blocand retelele de telefonie mobila si sa vedem artificiile cum ne lumineaza.

O rutina care se repeta la 365(6) de zile dar ramane tot un ciclu.


Dar daca reusim sa petrecem altfel trecerea intr-un nou ciclu (an) putem sa spunem ca este ceva special, marcand un nou inceput.


Nu imi ramane decat sa va doresc la cat mai multe repetari ale ciclului!

luni, 15 decembrie 2008

O luna poate trece foarte repede

Titlul acestui articol este concluzia la care am ajuns dupa ce am vazut ca a trecut si a patra saptamana de cand am fost invitat intr-o caravana prin tara.

Timisoara, Cluj, Brasov si Iasi sau, altfel spus, Banat, Ardeal, Muntenia si Moldova au fost locatiile in care mi-am petrecut ultimele week-end-uri, niste orase minunate, reprezentative pentru tara noastra.

Avand in vedere scopul caravanei (promovarea produselor HP) am avut ocazia sa discut cu foarte multi oameni, un lucru tare interesant.

Orice vanzare pe care o faceam o vedeam ca o victorie personala si nu pentru ca as fi primit ceva material ci pentru ca am reusit sa ii comunic persoanei respective exact ce avea nevoie sa auda.

Acum nu imi ramane decat sa regret faptul ca s-a terminat, desi poate ca e mai bine asa pentru ca e buna si un pic de odihna, cu speranta ca experienta se va repeta curand.

duminică, 2 noiembrie 2008

Apasati Play! Anesteziati-va!

Aproape 4 luni s-au implinit de cand nu am mai folosit acest text box pentru a scrie si imi pare tare rau.
Am realizat ca muzica schimba starile sufletesti foarte repede, chiar daca nu rezolva problemele, cel putin amelioreaza starea pentru moment.
Dupa un telefon aproape trantit de pereti am apasat play si va pot spune ca este incredibil cat de bine functioneaza. Ce-i drept am si ales ce sa ascult... stiti voi ca si atunci cand nu administrezi un anume medicament de care are nevoie o persoana.
Acum imi este mila de vecini (glumesc, nu mi-a fost niciodata) drept urmare o sa ma grabesc sa ies din casa pentru a lua o gura de soare deoarece in curand o sa avem parte de ploi si vreme mai urata. Dar... vin sarbatorile de sfarsit de an, pentru mine singura perioada in care imi place sa ninga.
Oricum deviez de la subiectul de baza si ma voi intoarce la Winamp sa imi mai administrez inca o doza de anestezic.

duminică, 6 iulie 2008

Vorbe de duh sau Alegoria

Oamenilor le place foarte mult sa compare. De aici au aparaut figurile de stil, mai precis comparatiile (stiu ca mai sunt si altele dar asupra acestora voi insista).
Dar de ce comparatiile ajuta? Pentru ca ne fac sa vedem lucrurile obiectiv, lucru care ne poate descurca din anumite situatii.
Stau si analizez originea vorbelor de duh = proverbe = zicatori = etc... si ajung la concluzia ca cei care le-au inventat chiar s-au confruntat cu probleme serioase in repetate randuri.
Acum vorbim cu usurinta de capra vecinului, de pomul laudat sau de ulciorul ce nu merge de multe ori la apa.
Si cum si eu sunt om, si cum fiecare om are problemele lui, va las sa reflectati asupra unei vorbe de duh, conceptie proprie: Cioara din mana e mai vrabie decat vrabia de pe gard.