Iata ca a ajuns si pe la noi prin tara si James Blunt, lucru care m-a bucurat deoarece de melodiile sale ma leaga un numar mare de amintiri. Acest lucru a constituit un motiv intemeiat pentru a ma prezenta la concert, randul 3 chiar :)
Buuun... cu biletele luate aflu cu 2 saptamani inainte ca locatia se muta de la Romaero la Sala Polivalenta si ca biletele raman valabile deci imi spun ca nu ar trebui sa existe nicio problema.
Ajunsi la Sala Polivalenta, intram si suntem informati de un agent de paza ca nu avem voie cu aparate foto (ma rog) si cu apa (?!) si ca ne roaga sa punem apa jos, langa el, langa alte cateva sticle. Ne conformam si mergem la scanarea biletelor unde, evident, pe ecranul dispozitivului ce le scana a aparut mesajul "COD INVALID". Suntem indrumati sa stam la alta coada (a doua) pentru a ni se preschimba biletele. Aici aproximativ 20 de persoane deja incepusera sa isi exprime nemultumirea privind timpul mare necesar acestei operatiuni. Cu intrebarea "Ce dureaza atata?" in minte decid sa trag cu ochiul peste geamul ghiseului respectiv unde nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca toti cei ce aveau aceasta problema erau cautati intr-un tabel (pe hartie), fara vreo sortare dupa nume, dupa care datele erau din nou introduse in calculator si tiparit alt bilet. Dupa ce am fost gasiti in tabel prin aceasta metoda ultramoderna de cautare, am reusit sa intram.
In holul principal am gasit, printre jurnalisti, diferite magazine care vindeau, evident si apa (cu un mic adaos). Trecand peste acest procedeu tipic romanesc am ajuns in sala iar concertul a inceput.
Fiecare cantec s-a auzit impecabil, avand in mod evident de a face cu adevarati profesionisti in domeniu. Iar luminile au creat o atmosfera foarte bine aleasa, specifica fiecarei melodii. A fost amenajata si o mica scena in spatele salii unde James a cantat 2 melodii, spre fericirea celor care au platit mult mai putin si au avut locuri in zona respectiva, iar la melodia de final, "1973", am fost "asaltati" de o ploaie de confetii.
Mi s-a parut extrem de amuzant faptul ca de fiecare data cand James spunea un cuvant romanesc "multumesc" sau chiar "multumesc mult" toata sala exploda cu urlete si tipete.
Este de prisos sa mai adaug faptul ca 40-50% din spectatori aveau aparate foto la ei pe care le-au folosit nestingheriti, fiindu-le permis chiar de organizatori sa se apropie de scena pentru a-l fotografia mai de aproape pe James, care incerca sa se strambe de fiecare data cat mai patrunzator.
Una peste alta, concertul a fost foarte reusit iar eu sunt bucuros ca am reusit sa il vad.
M-am hotarat sa reiau discutia despre muzica si sentimente.
